despre suparare
Mi-am dat seama ca nu pot scrie despre suparare decat daca sunt suparata. Altfel nu prea stiu de unde sa apuc. Din fericire, nu sunt suparata prea des. Dar iata ca acum sunt si incerc sa scriu la cald.
Eu cred ca supararea este un drept fundamental. Cred ca a fi suparat este o stare de tranzitie naturala intre suferinta si fericire. Nu se poate sa sari dintr-o barca in alta fara sa te uzi putin balacindu-te intre molecule de suparare.
Ai nevoie de un stadiu intermediar, de un cocon din care sa iesi fluture. Nu se poate sa te transformi direct, asta se intampla doar in desenele animate.
Mai cred ca supararea te spala de frustrari, este timpul in care ele se transforma in amintiri dureroase care insa nu trezesc sentimente de vinovatie. Pentru ca atunci cand suferi, te crezi defect. Ai facut ceva, meriti sa plangi. Chiar daca nu o spui sau nu o stii, asta provoaca convulsiile cand plangi cu sau fara lacrimi. Cand nu mai suferi inseamna ca ai inteles sursa durerii si ai acceptat-o. O tolerezi.
Cred ca supararea este ceva foarte intim. Si nu trebuie nimeni certat pentru ca este suparat, la fel cum nimeni nu trebuie certat pentru ca este fericit. Este un sentiment cu radacina in stomac ce diverge spre exterior prin toti porii. Nu trebuie inhibat, pentru ca va incepe sa curga acid gastric prin pori. Supararea asta iese din tine si spala venele de reziduuri usturatoare.
Si ce ma enerveaza cei care se supara pe cineva pentru ca e suparat! Sau care se asteapta “sa-ti treaca mai repede”. Sunt melodramatica, stiu, dar ii spui tu soarelui sa rasara mai repede sau vantului sa nu mai bata? Lasa natura sa-si urmeze cursul.
Cea mai mare greseala este sa nu-ti recunosti supararea. Sa spui “mi-a trecut” cand nu-i asa. Sa suferi in tacere. Ca si cum ar fi o rusine.
Pai, baaaaai, sa va zic eu ceva despre supararea mea: este dreptul meu sa fiu suparata! Este treaba mea! Nu datorez nimanui nimic. Nu o sa ma abtin. Nu o sa privesc in ochi o persoana care m-a nedreptatit crunt ca si cum nu s-ar fi intamplat nimic. Ar fi un cadou gratuit. Da, sunt suparata! Si nu o sa iti fac tie somnul mai dulce mintind cu “Da, mi-a trecut”. Nu mi-a trecut. Si nu stiu cand o sa-mi treaca. Nici nu ma intereseaza, nu ma grabesc nicaieri. Eu inteleg ca tu esti grabit sa ai karma curata si uscata, dar nu te pot ajuta. Sunt suparata. Da.
29 comments
29 Comments so far
Leave a reply
“Ai nevoie de un stadiu intermediar, de un cocon din care sa iesi fluture. Nu se poate sa te transformi direct, asta se intampla doar in desenele animate.” Really? Ai uitat de PMS?
Fuck’em, right?
“Si ce ma enerveaza cei care se supara pe cineva pentru ca e suparat! Sau care se asteapta “sa-ti treaca mai repede”. Sunt melodramatica, stiu, dar ii spui tu soarelui sa rasara mai repede sau vantului sa nu mai bata? Lasa natura sa-ti urmeze cursul.” Dar uiti ca poate sunt unele persoane care nu suporta sa te vada suparata si poate si stiu ce sa faca sa-ti “treca mai repede”, nici cu ele nu esti de acord?
In rest, iti dau dreptate, sa zicem…
azi ai scris faorte pe sufletul meu. si eu sunt suparata.
Dan,
sunt suparata. pe bune. Ce PMS? Cred ca ai incurcat rau borcanele. Ce au supararea, suferinta si fericirea cu PMS-ul? Eu vorbesc de suparare si iertare, tu de iritare cauzata de hormoni si dureri de cap/burta.
Cat despre oamenii care vor sa te ajute, eu ziceam de cei care vor sa ii ierti mai repede. Sau se supara pentru ca esti suparat pe ei.
Silvia,
pare rau ca a trebuit sa rezonam la un subiect nasol. Mai bine era daca scriam pe sufletul tau despre ceva frumos.
Ce frumos scrii! Ai atata imaginatie…. Really cute!
Si da, si mie imi place cand sunt suparata sa ma lase lumea sa-mi “traiesc” oful pana la capat… Nu sa-l pitesc repede la categoria “pt mai tarziu” si sa-mi trag o ranjeala falsa ca sa fiu pe placul altora… Si nu-mi plac nici binevoitorii care mai intai te descos ca sa te “inteleaga”, cica, si apoi te trezesti cu un ochi “scos” pt ca ai indraznit sa te confesezi…
Nu, domle! Mie imi place sa fiu imbufnata daca ma simt indreptatita, sa bomban, sa carcotesc, sa sufar pe moment ca sa-mi treaca de tot apoi…
ei da, dar sa stii ca m-am simtit bine citind postul tau. nu m-am mai simtit cum ca ar trebui sa ma simt vinovata ca sunt suparata. si e un lucru bun
si m-ai mai nimerit si prin partile bune de multe ori deci se compenseaza
it’s all good then.
Sunt suparat! E o zi din aia în care totul mă calcă pe nervi: m-am spalat cu apă minerală pentru că la robinet nu curgea nimic. Nici caldă şi rece. Până seara. La serviciu toţi au nelămuriri, nemulţumiri, sensibilităţi, greşeli, antipatii, dosare, termene, probleme, urgenţe, neconcordanţe şi, nu ştiu de ce, dar azi mă simt prea obosit pentru toate astea. Cred că o plimbare mai ajută din când în când, mă mai scoate din griji şi îmi scade semnificativ gradul de sictir – sau cum îi mai zice tot omul – stres!
Atat
Andressa ?
Te-a suparat cineva azi ? :d
Auzi, da tu scrii non-stop ?
Ai scris 2 articole in 2-3 ore … Faceti loc, Andressa si-a luat masina de scris.
Eu sincer scriu f. rar, si sunt impresionat de calitatile tale … Banuiesc ca-ti place sa scrii … mult.
La mine inspiratia vine din fapte concrete, adica nu pot sa aburesc geamuri pana nu beau o cafea.
Spor la treaba si pupici,
)
P.S: intre noi deja exista ceva, ceva ce depasteste planul … cosmic ?
e dreptul fiecăruia să fie supărat. şi e normal să fii supărat sau trist din când în când, pentru că viaţa e schimbătoare. şi dacă acum e soare, nimeni nu îţi garantează că mai târziu nu va ploua şi că ploaia nu te va uda
cred că tocmai atunci când eşti supărat se văd oamenii care ţin la tine cu adevărat, pentru că, dacă ţii la cineva, ţii la el şi când zâbeşte şi când plânge
Ti-a trecut supararea intre timp?
Phoebs,
Am de scris la licenta si nu am timp sa ma gandesc la alte lucruri. Dar supararea aia trece greu de tot. Insa e in regula, nu ma grabesc. 
un pic
Nu stiu cine esti, Andressa, dar daca din cauza ta nu mai scrie Gogu Kaizer, afla ca daca te vad in metrou, la tramvai sau ceva, iti dau cu ceva in cap! Nu suficient cit sa mori, ci doar cit sa fii spitalizata sa te gindesti la porcariile pe care le-ai facut.
Cand e vorba de suparare, incerc sa tin cont de cateva lucruri
“It’s all right to be wrong
But it ain’t okay to pass it along”
de ce zicea Paler,
“Am învăţat că atunci când sunt supărat am DREPTUL să
fiu supărat, dar nu am dreptul să fiu şi rău.”
de teoria mea revolutionara
,
Am citit undeva ca e nevoie de 20 de minute ca senzatia de satietate sa ajunga la creier. Acum ii dau supararii termen limita de o jumatate de ora.. dupa aia aduc buna dispozitie cu forta
si de un mic secret,
We do not sing because we are happy, we are happy because we sing. If you wanna be happy, find the happiest song and sing it!
Dar toate astea pentru ca mie nu imi place supararea.
Sunt oameni carora le place la nebunie sa fie tristi si intorsi pe dos, starea asta ofera si ea o identitate. Si desi lor s-ar putea sa nu le placa asta, orice suparare pana la urma.. trece.
iio,
pe-asta cu satietatea o stiam si eu de la seful meu – cand ii zieam ca inca mi-e foame dupa ce mancam ceva imi zicea sa mai astept ca-mi trece si eu incepeam sa rad.
Dar stii, eu nu vorbesc de o suparare de tip tristete generala (iti lipseste cheful de orice si nu poti sa razi), ci de un resentiment anume indreptat catre o situatie / persoana anume, iar asta trece in timp. Si e normal, nu?
Frumos spus, uneori merita sa fii suparat, unii oameni chiar trebuie “suparati” un pic uneori ca sa arate ce pot.
hapciu! Uff, am răcit în mai
doamne ;x;x;ximi face placere sa citesc asha cv … nu sunt suparata pe o persoiana anume … sunt asha … nu pot sa rad… am asha o stare de neliniste .. sunt fff sesibila si imi vine sa plang din orice in astfel de momente…. dar .. dupa ce am citit ce ai scris .. nush .. dar chiar m’am linistit ..
ms … imi place ce scrii si despre ce scrii
[...] nu ma simteam vinovata deloc. Ma simteam sincera in supararea mea, nu minteam fiind prietenoasa cand uram. Cand nu am mai simtit acest sentiment oribil, m-am [...]
sunt suparata si nu stiu ce fac ma doare capul incerc sa ma gandesc la alt ceva sa fac ceva dar nimic vreau o viata noua vreau sa\ fiu singura doar cu sotul meu sa nu mai fie si maicasa si sorasa si ceilalti. stiu ei ce e bn pt noi de fiecare dat vreau sa iau decizi singura nu sa mai particite si alt cineva. datimi un sfat??????????????????
am ajuns la un stadiu…si ma intreb cateodata “Sunt suparat?” si stau cate 2-3 ore gandindu-ma, fumand un pachet de tigari si sa realizez ca nu sunt fericit deloc, ba chiar din contra sunt suparat, si in acest timp in care ma gandesc gasesc o parte a sufletului meu care nu o cunosc, care ar vrea sa ma convinga ca nu sunt eu, din pacate asta-s eu suparat si nu stiu ce sa mai zic doar sa va dau un sfat: pe la 1-2 noaptea stati la geam, afara oriunde puteti simti vantul cum va aduce ceea ce ne lipseste…o mangaiere fina o alinare de care am avea nevoie deoarece toti suferim dar nu ne dam seama pentru ca mereu exista ceva care sa ne atraga atentia, si intr-un final : Suparat am fost, tot suparat am ramas si voi fi suparat mereu……..
sunt foarte suparata.Trista,mahnita…Stiu ca lucrurile se rezolva prin comunicare,insa de asta data nu pot alege o astfel de cale.Ma intristeaza ingrozitor relatia cu fratii mei si familiile lor.Suntem relativ bine,fara certuri si discutii neprincipiale,insa exista lucruri intre noi care trebuiesc lamurite.Mi-e teama ca spunand lucruriloe pe nume voi complica totul si nu voi fi inteleasa cum trebuie.Asa ca sunt nevoita sa ma prefac,da asta fac,asa ca sa nu supar pe nimeni.In schimb sufletul meu geme…si sufar…
sunt foarte suparata in momentul asta. scriu cu lacrimi pe tastatura………. :’( pa
frumoase versuri….sunt si eu suparata….ganditoare…oare cum era daca alegeam cealata carare….off…m-am saturat
Ai grija ce spui si despre ce vorbesti! Supararea nu este in nici un caz un drept ( – si deci nici pe departe fundamental). Supararea este o stare care aduce dezechilibru in organism, nu este deloc benefica si trebuie evitata.
Nu este frumos sa fi suparat!
E mult adevar in a spune ca e un drept fundamental in a fi suparat.E o stare care intr-adevar poate face rau, dar cum altfel te poti manifesta cand toate o iau razna la un moment dat si simti ca nu masi poti in nici un fel sa redresezi ceea ce s-a intamplat deja?
Cand toate se duc de rapa inainte sa iti dai seama?
Asa ca, sunt suparata si e dreptul meu.+-
si eu sunt foarte suparat si trist in momentul de fata, abia vad monitorul de suparare
Am citit articolul printre lacrimi,de ce trebuie sa fim suparati intre doua fericiri?
foarte frumos vorbesti despre suapare…
si supararea ca sia ltele cum ne spui tu acolo are parti bune si parti rele.:*
nimeni nu l poate impiedica pe cel ce sufera sa creada ca suferinta lui e cea mai mare.am 17 ani,dar sufar mai mult ca oricine.asa cred eu.cand esti suparat ai nevoie de cineva,dar parca nu ai nevoie de nimeni.nu stii ce sa faci,nu ai stare..trebuie sa fii in permanenta miscare,sau sa lasi suferinta sa te acopere.nu stiu daca voi veti crede,dar eu pe fond nervos am facut ulcer gastric.de ce?din cauza unei relatii cu un tip de 23 de ani,care a promis multe,si nu le face?pt ca e departe,si trebuie sa platesc numai eu drumul?de ce?daca nu dai de suferinta nu dai de fericire.dar parca e prea multa suferinta,doare prea tare.pentru cei care vor sa mai vorbim despre chestii din astea,la care sunt as,id-ul meu este just_3_u.