E normal
Autobuzul era pe jumatet gol. M-am asezat si eu pe un scaun, rar vad atatea scaune libere.
Ascultam muzica la cascute (ascultam nou meu theme song: Beyonce – Irreplaceble. Cel mai mult imi place cand zice “could you walk and talk at the same time?” si “since i’m not your everything, how about i’ll be nothing?” hihihi) si ma uitam pe geam. La un moment dat nu am putut sa nu aud o cearta in spatele meu.
Am scos o cascuta din ureche sa inteleg despre ce e vorba si m-am intors 45 de grade in directia vocilor ridicate. Ce se intamplase? Un domn si o doamna de etnie rroma, cu varste curpinse intre 25 si 35 de ani aruncasera pe jos, in autobuz, coji de portocale. In fata lor stateau doua doamne, una de aproximativ 40 de ani si una de aproximativ 65 de ani, care le-au facut observatie: “Ce faceti, domnule? De ce aruncati pe jos?” – astfel a inceput circul. Toata lumea (putinii din autobuz adica) se uitau la cele patru personaje care se tot certau.
- “Fac ce vreau, mamaie! Ce te intereseaza pe tine?
- “Pai, ma intereseaza, e transport public, domnule!”
- “Taci, mamaie, lasa vrajeala.”
- “Va bateti joc de noi, se poate? Sa ne purtam civilizat!”
Eu mi-am infipt cascuta la loc in ureche si am dat mai tare ca sa nu ma enervez. Mi se parea o cauza pierduta. Mustarul insa mi-a sarit cand individul a spus: “E Romania, e normal! Aici asa se face!”. Pana aici! Am scos cascuta si am zis si eu: “Stiti ce ar fi normal? Sa ridicati cojile de pe jos si sa nu va mai certati. De ce sa suportam noi zgomotul asta? Ridicati gunoiul si lasati-ne sa mergem cu autobuzul in liniste!”
Ochii oamenilor din autobuz s-au lipit de mine. Doamna care aruncase cojile m-a remarcat: “Ia uite si la tinerica asta! Tu ce te bagi? Te mananca?”
Si uite asa, trei generatii erau cu gura pe ei: o bunica, o mamica si o… tinerica. Domnul cu cojile si-a ridicat consoarta de pe scaun: “Hai, fa, de-aici, ca astia sunt nebuni!” si s-au asezat mai in fata, pe scaunele rezervate pentru persoanele in varsta.
La prima statie am coborat. Au coborat si ei. Au mers pe langa mine un pic. Ea ma injura foarte plastic un gura mare, eu faceam eforturi sa o ignor. La semafor, femeia s-a asezat in fata mea si m-a mai injurat un pic. In momentul in care se pregatea sa ma scuipe si sa ma ia la palme (eu inghetasem toata si ma gandeam doar ca am o sticla de vodka poloneza in geanta – mergeam la un mic chef – si ca daca o sa cad, o sa sparg sticla…) eu mi-am tinut respiratia. Nu avea rost sa ripostez. In intersectia am zarit un agent de circulatie care remarcase zarva, dar, cum nu eram la volan, nu prezentam interes pentru dumnealui.
Norocul meu a fost un tip de vreo 30 de ani, cam la 1,80m. Steatea si el la semafor si, am aflat apoi, fusese in autobuz. S-a uitat la mine si m-a vazut ingrozita de femeia ce se pregatea sa stearga pe jos cu mine si apoi s-a uitat la cei doi. Cu o privire de taur furios, scotand fum pe nari parca, a luat-o pe femeie de guler si barbatului i-a infipt o mana in gat. I-a injurat la fel de plastic cum ma injurau ei pe mine. “Lasati-o-n pace, *^&*&%$$$&!” Eu in continuare imi tineam respiratia si ma gandeam ca ar fi pacat sa cad ca o sa sparg sticla… Agentul de circulatie nu avea nici o treaba cu noi, desigur.
Asadar, tipul i-a imbrancit sanatos, i-a injurat si i-a amenintat. Vazand ca nu ii poate tine piept, barbatul cu cojile de portocala a batut in retragere: “Hai, fa, las-o asa!”, iar salvatorul meu mi-a aruncat o privire din nou: “Tu hai cu mine!”. M-a pazit cat am traversat, mergand pe langa mine, uitandu-se mereu dupa cei doi care se indepartau neputinciosi. Eu la un moment dat mi-am mai revenit din soc si am zis: “Multumesc!”. El a raspuns ca s-ar fi bagat si el in conflictul din autobuz, dar ca trebuia sa ajunga la serviciu si se temea ca daca se apuca sa se certe, sa se bata, nu mai ajunge decat la Politie, dand declaratii. Se grabea.
Am mers o bucata de drum impreuna, ii placea jazzul si nu suporta nici el afisele urate ce tapeteaza orasul. Ne-am luat la revedere pe la Piata Rosetti: “Pa, iepurasule, ai grija de tine!“, mi-a spus si si-a continuat drumul pe o strada ingusta.
39 Comments so far
Leave a reply
Chiar ca iepurasule … ai grija de tine
Foarte fain. Îmi place cum scrii. Păcat, însă, că se întâmplă rahaturi de genul ăsta…
livin on the edge
Aw, that’s so nice, iepuraşule. Vezi? Not all hope is lost.
PS: Trebuie să recunosc însă că I cringed când am văzut cuvântul “căscuţe”. Împreună cu “fustiţe”, “năsturei” şi “fundiţe”, trebuie ucis. “Iepuraş” nu – el intră în alt registru.
bine, bine, dar de unde “iepurasule” ?
Plus ca mai existau 2 variante. Decat sa te imbranceasca aia si sa se sparga si sticla de votca in cazul unei caderi, puteai sa:
1. folosesti sticla ca pe o arma impotriva lor
2. le oferi sticla ca sa te lase in pace.
Dar poate ca il observasesi pe tanarul cavaler si asteptai sa fii salvata…
Aventuri in Romania ce patesti si tu
)
Shtii … cam asta e rolul castilor alora. Ca sa nu le scoti din urechi ca sa nu auzi zgomotul din jur.
Eu cam pentru asta am renuntat la ele. Nu ca sa nu aud zgomotul, ci ca sa pot sa ripostez la o chestie din asta, dar numai atunci cand ma atinge direct. Pana atunci nu are sens sa te implici nu castigi nici bani nici publicitate si nici n-apari la protv
[2 ani de bucuresti ce isi fac simtita prezenta?!]
Citindu-ti postul ma gandeam cat de cosmetizate sunt emisiunile de pe TVR1 si 2 despre rromi.
Acolo totul pare in regula, ei sunt oamenii cuminti, iar noi, majoritarii, ii impiedicam sa se afirme si ii tinem jos cu rasismul nostru tampit si nefondat.
Bineinteles, nu trebuie sa generalizam [nu vreau sa fiu inteles gresit]. Nu trebuie alungati, haituiti cu furci si topoare in afara orasului toti rromii din cauza celor doi din autobuz… Dar sa fim seriosi: ei asa sunt!!
Partea cea mai trista din articolul tau este ca noi, romanii, preluam proasta lor crestere si plusam cu rautate si indiferenta – vezi politistul, batrana…
Si vezi, Andressa, tu poate ti-ai stricat buna dispozitie pe o zi intreaga…era sa fii lovita si ti-ai pus si nebunii pe cap. Totul pentru niste coji de portocala si pentru o lectie pe care respectivii nu o vor invata in veci, poate.
Da, stiu! Si eu fierb cand vad pe cineva ca ne insulta murdarindu-ne spatiul comun. Turbez apoi cand spune cu nonsalanta omului de caverna “Asa-i in Romania”.
Si asa se intra intr-un cerc vicios. Lupta cu morile de vant si efortul mult prea mare pentru o lectie atat de nesemnificativa in esenta ei duc la indiferenta. Iar indiferenta duce la stagnarea in aceeasi stare de animale mizere.
They find you, they really do…
Imi place cum scrii.
Asa e la noi. Te jumuleste unu’ pe strada si organu’ doarme in post…
bine ca nu ai spart sticla
, pacat insa ca au ramas coji in autobuz…
Romania – tara tuturor posibilitatilor.. Europa, tine`te k pur si simplu o sa va surprindem in toate felurile
Eu aş fi ridicat eu însumi cojile alea de pe jos.
bine ca nu ai spart sticla! =) acum serios vorbind, e greu sa accepti ca exista si oameni care nu sunt civilizati. mie imi este in fiecare zi. dar sa ne pastram optimismul!
Nu pagadi, zaiet
Dupa ce am citit nu m-am putut abtine sa spun in gura mare: tipic romanesc !
Yachs. Ce bine imi pare ca nu am mai mers de mult cu RATB-ul. Thank god. O data eram cu o prietena in autobuz si o tanti mai negricioasa si foarte foarte grasa a luat-o de par pe prietena mea pentru ca a calcat-o din greseala pe picior. Se poate si mai rau. Bine ca ai scapat cu viata:d
Si totusi aveai o sticla de vodka!!!! Puteai sa ii dai o gura si o prajitura.
A fost un caz fericit , sunt multi care n-au noroc de tauri furiosi in situatii din astea
I hate this kind of adventure. Good thing it ended OK. “Honey bunny” (Tim Roth – Pulp Fiction (1994)) sounds cute. Cheers!
Dragos,
nu sunt de acord cu tine. Eu cunosc rromi care nici nu arunca gunoaie pe jos si nici nu fura. Din pacate ies in evidenta doar cei care ne ameninta cu bataia.
In Finlanda, daca spuneam ca sunt romanca era ca si cum as fi recunoscut ca am cazier! Asta pentru ca romanii si rromii de acolo ieseau in evidenta mai mult prin incalcarea legii. Dar asta nu inseamna ca toti romanii sunt hoti, corect?
Calatorul,
nu observasem decat un politist in intersectie. Oricum, pregatindu-ma sa incasez una, inchisesem ochii strans!
Stingo,
In plus, nu stii faptul ca imi cad castile din urechi tot timpul pentru ca am urechile prea mici si nu stau bine. Pot sa le spun deci “cascoaie”? : )))))
permite-mi niste scapari! Smiley face-uri nu am voie, diminutive nu am voie… I’m only human!
Vlad,
Prima reactie asta a fost, dqr cojile fusesera sutuite sub un scaun si nu puteam sa le iau fara sa ma intind toata pe jos. Culmea, nu? O data am luat o sticla aruncata de cineva si am alergat dupa posesor: “V-a scapat ceva!” – metoda functioneaza! Persoana de obicei este atat de zapacita de faptul ca i-ai adus gunoiul ca de obicei multumeste si arunca iar obiectul, de data asta la un cos de gunoi (de teama sa nu vina iar nebuna dupa el).
jur ca nu vedeam cojile!
@everybody:
am avut intentia sa intitulez acest post “sport extrem in bucuresti”, vad ca nu a fost nevoie, ati simtit spiritul aventuros din text.
Oricum morala este sa nu ne bagam daca nu avem spatele acoperit, vorba baietilor de cartier, pentru ca stim cu totii deja – nici o fapta buna nu ramane nepedepsita!
Un singur comentariu: niciodata, dar niciodata, nu inchideti ochii asteptand sa fiti loviti! Este acelasi lucru cu a arunca portocale pe jos
serban,
nu stiu daca fac rau si altcuiva cu exceptia mea cand inchid ochii.
Si oare dak nu era tipu ala de 180 CM ce te faceai ?
andressa, facandu-ti tie rau, le faci si tuturor celor dragi. stiu cel putin o persoana care ar suferi mai mult decat tine: mama ta
Seamana cu o discutie recenta din Senatul Romaniei.
Victimizarea si pregatirea ochilor spre inchisi nu este o solutie, insa gandul la sticla a fost ceva sublim, eu nu as fi reusit decat sa imi umplu venele cu adrenalina … bun exemplu de stapanire mi-ai dat, insa trebuie sa faci fata oricaui afront verbal sau fizic fara a avea traume sau cel putin nesemnificative.
nu stiu cat te-ar putea consola asta pe un pat de spital.
tot la vorba mea ajungi: cursuri de autoaparare.
pe langa faptul ca pot fi utile in situatii din astea te mentii si in forma, eu zic sa te gandesti serios, sunt multe variante ai avea de unde alege ceva ce sa iti si placa si sa ti se potriveasca.
Bine zis “daca nu ai spatele acoperit”.
La cata fauna cretina cu 4 clase e aici in Bucuresti incep sa ma gandesc ca pentru fete incepe sa devina o aventura deja mersul prin oras.
Just take care of you.
Ma opresc aici din scris, ca simt cum ma mananca degetele sa le trantesc niste blesteme alora, sa-i treaca Dunarea cu neamuri cu tot.
Btw, easter’s not that far away, u know
Honeybunny.
miroase a VisUrat sau mi se pare doar mie?:)
Gez,
ce puteam sa fac? incasam bataie.
Tony,
a face fata nu inseamna neaparat a riposta.
Pif,
cred ca mai degraba voi evita sa ma mai pun in astfel de situatii. mi-am reparat si masina, sper sa nu mai fiu amenintata prea curand.
Aleen,
chiar mi s-a intamplat asta. nu am povestit un vis.
Sunt de parere ca ai facut bine sa te bagi in discutia din autobuz. Sunt prea multi indiferenti printre noi si de aceea oamenii de buna calitate sunt calcati in picioare. Ai vazut … ca cineva acolo sus … nu te-a lasat pe mana jegosilor, si te-a salvat la timp.
Cred ca mai avem o sansa sa curatam Bucurestiul de lichele …
ce imi place este ca la un blog bun vin si niste comentarii bune (cu toate variantele posibile). deci pana la urma e bine ca nu am venit in bucuresti sa fac facultatea desi sunt mai aproape de el:))
din pacate episodul asta are toate ingredientele unei zile in bucuresti:mizerie de toate tipurile, mai ales umana, transpusa intr-o crunta nesimtire, delasare si tot mai adesea indiferenta. Ce e mai trist e ca tupeul se cultiva ca atribut. Sa-i bag in ma-sa de nesimtiti
Adressa cu atat mai mult.
Pai cu masina prin Bucuresti iti cresc mult sansele sa fii agresata. Daca o parchezi undeva te trezesti ca ti-o blocheaza unul si te asteapta pe urma cu scandal ca e locul lui. Daca esti in mers se gaseste vreunul ca mergi prea incet, poate pe altul il deranjezi ca mergi prea repede. Doamne fereste sa ii tai calea altuia ca se da jos cu bata de baseball la tine etc. etc. exemplele pot continua.
In Bucuresti e o jungla, noul cod rutier nu a adus nimic benefic.
Se intampla mult prea des lucruri de genul asta. Un alt exemplu: rapid Ploiesti-Bucuresti, un intreg compartiment ocupat de 4-5 femei si copii, fara bilet evident. Cei care aveau locuri acolo, s-au dus in alte compartimente. Daca voiau sa intre, erau intrebati: “Ai loc aicea?” si primeau si raspuns: “Nu, nu ai loc aicea, du-te in alta parte”. Fun! Nimeni nu a zis nimic. Nici controlorul!
Normal nu pare, intr-adevar. Dar normalitatea este data de majoritate. Si daca majoritatea considera ca trebuie acceptat un astfel de comportament, atunci el devine normal.
that’s why i love bucharest! :-L friggin buggers!
parca ai fi urmarita de ghinioane. cum se face k intri mereu in bucluc? cred k ar fi bine o perioada sa umbli cu un spray paralizant cu tine si ramai lucida tot timpul si cand ai nevoie de ajutor striga kt te tin plamaniiiiiiiiii. vin pe la fjsc zilele astea k vreau sa ma interesez de licenta, pi undi te gasesc?
[...] Am observat ca toti bloggerii romani merg cu autobuzul, troleul, tramvaiul sau metroul. Ce o fi insemnand asta? #$#$ stie..observ doar ca e un lucru comun. Cel mai tare e Gogu Kaizer. de la el am invatat multe… Zoso face pe liftierul…. Vis urat filmeaza fete bete… Mikutzu se uita pe afise….. Little Bro are auzul fin… Piticu e violent (rau de tot)…. Andressa castiga admiratori… Dorian ne propune jocuri de societate… [...]
salut,
adevarat ca scrii frumos, si tipic comportamentul pentru rromi..
acum am vazut postul cautam altceva si uite asa din blog in site, din site in blog mi-am descretit fruntea cu postul tau..
insa nu e numai de zambit si ras…