Andressa

Dupa Irene, Tzuc ne povesteste ce intalniri nereusite a avut. Povestesc si eu una, asa cum i-am promis Irenei!

Dimineata fusesem in vizita la o colega de facultate sa-i vad noua locuinta. Din vorba-n vorba, i-am zis ca sunt singura si ei i se aprinde beculetul: “Pai, il cunosc eu pe un tip. Lucreaza in cutare loc, e un tip bine facut…” etc etc. “In cazul asta, raspund, cand mai iesim cheama-l si pe el sa ne cunoastem.”

Seara, mergand pe strada, suna telefonul. “Buna, Andrei sunt.” Eu *clipoc clipoc* (dupa o pauza de cateva secunde): “Care Andrei?” – “Prietenul Andrei” – si-mi pica fisa. Ii daduse numarul meu! In aceeasi zi! Propune sa ne vedem, eu aveam o intalnire, ii zic sa ma sune mai tarziu. Si cand ma suna mai tarziu, pe la 10, eram in centru si simteam nevoia sa sarbatoresc (obtinusem un job in ziua aceea). Ma duc in Fire, unde el era cu un amic. Stam de vorba, incepe sa ma enerveze (el era cel de la punctul 4). La un moment dat, dupa vreo 15-20 de minute, imi suna telefonul. Raspund. “Buna, Stefan sunt, Andrei e cu tine?” Raman blocata. “Poftim?”; “Andrei nu e cu tine? Da-mi-l, te rog, la telefon”. Andrei ma intreaba: “Cine e?” ; eu intind telefonul si spun “E pentru tine, Stefan” si tipul ia telefonul si incepe sa vorbeasca “Salut, mah, ce faci?” Recapitulare: il cunosteam de 15 minute si a primit un telefon pe numarul meu! Cand a terminat mi-a zis ca nu mai are baterie si ca cineva a dat numarul meu ca sa fie gasit ca stia ca ne intalnim. *Clipoc Clipoc* Nu l-am mai vazut de atunci – nu ca nu m-ar mai fi cautat, doar aveau si amicii lui numarul meu de telefon!