Sunt ciclofoba
Ieri seara.
“Hai, urca-te pe bicicleta”, imi spune serios.
“Nu pot, stii ce mi-e frica”, raspund uitandu-ma ingrozita la balaurul cu ghidon. “Poate cade peste mine”, ma gandeam.
“Hai, mai, urca-te. Uite, te tin eu” insista si apuca de saua bicicletei.
“Nu vreau.”
“Urca-te, nu o sa patesti nimic.”
Nesigura pe fobia mea, motivata de dorinta de a –l face sa nu mai insiste, ma urc pe bicicleta. “Inspira, expira, inspira expira, nu o sa cazi…” imi spun in gand si tin mainile inclestate pe ghidon.
“Hai, spune el, acum pedaleaza”.
Auzeam ca din pestera tot, talpile stateau ca lipite de asfalt, iar minile fixe pe coarnele bestiei.
“Nu pot, mi-e frica”
“Nu are de ce sa-ti fie frica. Te tin eu!”
Imping putin in pedala, simt ca ma dezechilibrez, anticipez ca ma voi izbi de asfalt cu tot corpul. Iau repede piciorul de pe pedala si ma ancorez pe pamant.
“Ce faci?”
“Mi-e frica”, repet eu ingrozita pentru ca pamantul imi fugea de sub picioare, piata Universitatii se invartea cu mine…
“Incearca…”
“Nu pot” mai spun o data si ma dau jos de pe monstrul cu doua roti. Respir usurata, am scapat. Bataile inimii revin la un ritm normal.
“Eu nu stiu cum nu poti sa mergi pe bicicleta. E atat de simplu!”, spune el mergand pe bicicleta pe langa mine.
“Daca mi-e frica… Ce nu intelegi?”
15 comments
15 Comments so far
Leave a reply
eh, dupa ce o sa inveti nu o sa iti mai fie frica si o sa vezi ca mersul pe bicicleta are si avantaje
Am crezut ca-i un banc cu conotatie sexuala.
astept continuarea…
Sa simti accelerarea pulsului ,sa negi vointa,sa vrei a spune da si totusi ai dreptate frica iti spune bicicleta nu e pentru tine…
Cunosc sentimentul. Si eu am fost ciclofoba mult timp dar am primit cadou o bicicleta acum cativa ani si incet-incet (si cu insistente, ahem!) am invatat. Acum merg cu ea peste tot
Doua chestii care m-au ajutat: am lasat saua cat mai jos posibil si am invatat in niste locuri unde vedeam copii pedaland de parca s-ar fi nascut pe bicicleta. Jena fata de ei m-a ambitionat 
Apropo de “E atat de simplu!”, din ciclul “Overheard in Vaslui”…
Acum cateva saptamani, eram cu tata in Vaslui, cu masina. El la volan, ’cause I can’t drive – only him, crazy. La un moment dat, oprim neregulamentar intr-o parcare in care nu mai erau locuri (da, in Vaslui!), pune luminile de avarie si da fuga pana la banca. “Cinci minute stau”. Bineinteles, dupa nici un minut, apar doi care voiau sa iasa din parcare si nu aveau loc de masina noastra. Colegul soferului vine la geamul meu si, vazand cheile in contact, imi zice: “Auzi, muta si tu putin masina sa iesim si noi”. “Dar nu stiu sa conduc”, zic eu, senin. La care el, neincrezator: “Cum sa nu stii sa conduci?! Dar ce-i asa de greu? Hahaha, auzi, Vasile, cica nu stie sa conduca!”
maica’mea a inceput sa planga (pe bune) cand am incercat sa o urc pe monstrul cu doua roti
God, stiu senzatia! Nici eu nu stiu sa merg pe bicicleta!
dar nu e ca nu stiu. eu stiu, am mers cativa ani. dar de la un moment dat s-a rupt filmul.
mi-e fricaaaaaa 
cred ca nu mi-a trecut spaima din Strasbourg din 1999 cand m-am rasturnat cu bicicleta pe o peluza si era sa cad intr-un lac
Jeez…
data viitoare sa-i zici sa-ti puna saua
Mi-e frica , mi-e frica,sa ma dau singurica…temerile de genul ciclofobiei,arata ca fiecare dintre noi e vulnerabil la cel putin o pasarica..lasand rima la o parte,poti fie sa lasi teama sa te opreasca sa calaresti montrul cu 2 roti fie sa iei singura o bicicleta pe un teren din saltele(vezi precautia acuta)sau flori si alte yahuuri de genul hippie ages si incepi..totul sta in miscare..cat timp se misca o tii usor in echilibru..tine seama ca sunt care se dau cu bicicleta fara maini..sau stand in maini…sau cu mainile altora,etc,ai inteles ideea. Nu te lasa,e doar un mecanism simplu
Switch to rollerblades:D
Pe mine ma suiau astia pe bicicleta (cand eram mic) ma echilibrau si imi dadeau drumu la vale… pe drum invatzam sa merc.. ca altfel ditamai cazatura..
Bea mai mult Sprite. Poate castigi un Segway. >:>
Bicicleta e cea mai mare inventie…de la pedala incoace.Cand mergi pe bicicleta nu trebuie sa te gandesti unde te opresti ci trebuie sa stii ca oricum te opresti undeva,candva, intr-un fel sau altul. Asta ti-o spune un individ care si-a rupt amandoua mainile din cauza “monstrului”